Texto de Viorica Ciumasu ( aluna do ensino nocturno)
De ce tu ești cu mine, dar mie îmi e dor?
De ce te simt aproape, dar totu-i trecător?
De ce cînd noaptea vine, în suflet simt un gol?
Te văd ca pe-o scînteie, ce pleacă ca un nor.
Ce aș putea eu face să fiu cu tine acum?
Să nu mai stau la geam, uitîndu-ma la drum?
Să fie totul bine cum tu mi-ai și promis,
Ca să fii lîngă mine cu sufletul deschis?
Te simt că pe-o văpaie, ce pare ca un vis,
Dar cînd îmi deschid ochii mă simt ca în abis.
Ce oare-ai vrea să faci, tu spune, nu tăcea?
Ce tare doare gîndul, nu-mi place liniștea.
Unde-am putea noi merge, ca să ne regăsim?
Să fim acei ce-odată spuneam că ne iubim?
Ce multe promiteam sub cerul înstelat,
Și luna-mi-era martor și tot îmi era drag?
În căutarea noastră, dorința e a mea,
Căci vreau să fie bine, să te-nțeleg aș vrea.
Să fiu acolo unde, s-aude glasul tău,
Să nu pleci niciodată de pe umărul meu.
Să fie pace-n suflet, să cînte muzica,
Să fie sărbătoare în toată viața mea.
O vorbă, numai una, eu astăzi îți mai cer:
Rămîi aici, acuma. Dezleagă-al tău mister.
Sem comentários:
Enviar um comentário